Bine că aveam şi variantă de rezervă pentru piesa de azi Melodia asta mă ţinea cu geana lipită de ecran – cum de reuşesc în acelaşi timp să cânte la un instrument, să fluiere şi să îşi şi ţină echilibrul pe diferite vehicule motorizate? Şi nu-i ia cu ameţeală când fac surfing pe bloc? Fantastic, dom’le! Ca să nu mai punem la socoteală colanţii ei cu print grafic şi super autobuzul lucios!
Cam în perioada de care vorbim m-a curpins o pasiune bolnavă pentru muzică – în așa hal ajunsesem că stăteam în fiecare sâmbătă noapte să ascult top 100 de la Radio Romania Tineret, până pe la 5 dimineața, și mai și înregistram melodiile și le făceam prietenilor sau colegilor casete (nu neapărat că cereau ei, dar mă simțeam direct responsabilă de aspectul ăsta). Ei, și cum vă spuneam, în perioada asta de exaltare, s-a întamplat ca săptămâni de-a rândul numărul 1 să fie Lonely. Atunci credeam că Nana e demnul urmaș al lui Dr. Alban, îl și vedeam cu brațul de trofee adunate – hituri, premii, etc. N-a fost să fie, meteor muzical doar. Așa, de dragul trecutului, am mers chiar și la un concert de-al lui acum câțiva ani. Pe scenă a urcat un nene buhăit care a mormăit vreo 7 piese – Lonely și 6 remixuri ale ei!!! Ce ți-e și cu degradarea asta! Oricum, piesa e frumoasă și atunci cam totul era frumos.
Eu dacă aş conduce lumea aş instaura o nouă regulă – maxim 10 oameni prezenţi într-un vagon de metrou în acelaşi timp. Şi pentru încălcarea ei? Pedeapsa capitală, bineînţeles. De ce? Ca să stau liniştită, nu cu o doamnă proptită de mine, ca să nu-mi folosesc toată energia din celule ca să mă apuc de bara de deasupra, într-o fandare mai ceva ca Amânar la finala de la paralele, ca să nu-mi urle în ureche un malac: – Alo, alo, mademoiselle, cobori la prima? Micul Paris, şi uitasem…
Uite că pe lângă covoare, fistic sau bombe atomice, iranienii mai produc și muzică de calitate. Nu sunt mare fan al remix-urilor, dar băieții ăștia doi chiar au reușit să nu-și bată joc de o super melodie. Ba mai mult, au convins-o și pe Stevie, solista Fleetwood Mac(cei cu originalul), să-și pună vocea pe ritmuri mai alerte. Iată ce-a ieșit:
Nu stiu cum este obiceiul prin alte parti, dar la noi dezmatul incepe cu: ( mu ha ha (evil laugh by Adi)…ia sa ramana surpriza pt altadata cu ce incepe…si sa nu deschidem o Pandora 😀 ) si se termina cu: Stiu ca am incalcat regulile postand doua melodii si sa-mi fie cu iertare, dar tare frumoasa a fost tema saptamana asta!
Era prima întâlnire. Bineînţeles că am ajuns prea devreme şi mi-am zis să intru, să nu mai aştept. Era un loc impunător, dar mirosea cam ciudat, a perdele vechi şi grele şi a podea proaspăt lăcuită. Eram atât de curioasă şi nerăbdătoare! Din ce auzisem de la alţii, îti dai seama din prima dacă merită sau nu şi dacă da, cică simţi nişte fluturi în stomac, te ia şi puţin cu leşin şi totul culminează cu nişte înţepături în inima. Eu simţeam de toate – ce 2-3 fluturi răzleţi ?! Eu aveam stoluri, stoluri, cred că nici un pumn de Dicarbocalm nu calma durerea, mă cuprinsese un fel de boală, o cădere de calciu şi de orice se mai găseşte atât în tabelul lui Mendeleev, cât şi prin organismul uman. M-am îndreptat spăşită spre locul meu şi m-am aşezat tocmai când ei îşi pregăteau instrumentele. Eh, m-am aşezat, şi bine că m-am aşezat – era momentul ăla când treci prin diferite stări de agregare – eu mă scurgeam! da, mă scurgeam prin scaunul cu tapiţerie roşu-spălăcit. Am ştiut din primul moment că va fi iubire pe viaţă.
Pentru că vara a trecut şi eu nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea, pentru că nu mai am zile de concediu anul ăsta, pentru că mi-am amintit cum sună vocea Marinei Almăşan la Radio Vacanţa, pentru primele albume Metallica luate din Costineşti, pentru anii ’80, pentru anii ’90, pentru miros de mâl şi peşte, un val de mare ca să spele toată melancolia:
Din ce-am înțeles de la Adi (apropo, mulțumesc de invitație), ar trebui să dau câteva detalii despre “Joi”. Hai că mi-am stors creierii aseară ca să extrag esența, că doar prima sesiune e descriptivă, restul trebuind să fie dedus prin muzică, nu? Joia nu este niciodată calmă, ba mai mult, e chiar revoltă, potop de injurături. Joia înseamnă fotbal, muzică, povestiri, prieteni, Fâșia Gaza, amintiri, WWII, natură, perfectul simplu, lene. Joia cel mai mult sunt apreciate caracterul și reacțiile spontane. Știu că e o rubrică despre muzică, prin urmare să n-o la-la-im cu descrieri inutile- pentru debut am ales o doamnă cu voce suavă, vietăți colorate și sfaturi de călătorie, so enjoy!
