Incep acest ultim capitol din anul 1996 cu o intamplare amuzanta din toamna acelui an, legata de unul din prietenii mei, Cosmin Barbu. A venit intr-o zi la mine cu o caseta spunand ca are un negativ bestial pentru noi. L-am ascultat, piesa suna bine intr-adevar dar nu prea mai vroiam sa facem piese care nu erau ale noastre. Cosmin sustinea sus si tare ca este pisa lui si ca e facuta pe o orga Casio. Eu fiind constient ca este prea putin probabil i-am bagat sub nas un contract pe care sa-l semneze cum ca negativul respectiv este al lui si ca ne cedeaza noua drepturile pentru a inregistra o piesa pe acel negativ si ca el este responsabil in cazul in care ar aparea probleme legate de eventualele drepturi de autor asupra negativului. Intre timp noi am intrat in studio si am inregistrat piesa.

A.F. Project – Let the Rhythm Take Control

Piesa a intrat pe radio foarte putin (de maxim 3-4 ori), de altfel Cosmin a luat contractul “sa-l citeasca” dar nu l-a mai adus. La vreo 2 saptamani am descoperit (fara prea multa mirare) ca negativul apartinea Food 4 Feet. Pentru a se revansa, Cosmin ne-a adus clapa “Casio” sa ne jucam cu ea cateva zile. Indeajuns pentru noi ca sa ne dezmortim creativitatea. Big mistake!!! :) Clapa bineinteles ca nu era cine stie ce scula…dar comparand-o cu First-ul pe care il avusesem eu cu ceva ani in urma era ca un Ferari pe langa un Tico :). Fara cunostinte muzicale avansate (macar stiam notele si acordurile) m-am jucat impreuna cu Florin pe clapa si am incercat sa vedem daca iese ceva :). Si a iesit (din pacate :) ). Ritmurile erau salbute, auto acompaniamentul era copilaresc, vocile clapei destul de seci, totul era limitat, asta e cel mai potrivit cuvant. Cu toate astea creativitatea ne-a chinuit indeajuns incat sa “simulam” vreo 2 melodii, de altfel cele mai slabe din istoria noastra (daca nu cumva din istoria muzicii :)) ). Si cum din punct de vedere muzical cele 2 piese erau cum erau, se pare ca si din punct de vedere al versurilor imaginatia ne-a facut ceva feste, intrucat una dintre piese am decis s-o intitulam Baby, Stay with Me (foarte original :) …zici ca intrasera cuvintele in sac si altele nu mai aveam).Trist este ca am intrat in studio si am inregistrat aceste piese…si mai trist este ca “Baby, Stay with Me” a si intrat pe radio de cateva ori; dar cel mai trist este ca am si cantat piesele in unele spectacole din acea toamna. Slava Domnului…n-au prins!

A.F. Project – Baby, Stay with Me

Odata cu inceperea noului an scolar au inceput si balurile, de la care am fost aproape nelipsiti. Intrasem in priza bine, si tinand cont ca practicam tarife mici (de fapt as putea spune chiar infime :) ) toate liceele ne-au chemat sa cantam. Frenezia incepuse din nou: pe radio mergeau in continuare piesele din iunie (in special Feel the Groove), recitaluri aveam in fiecare saptamana din octombrie si noiembrie in diverse discoteci din oras, lumea incepea sa ne recunoasca pe strada si venea sa ne ceara autografe (in special fetele). Din ciclul “Semnat A.F. Project” :) – mi-am pus semnatura pe tricouri, pe blugi, pe manuale de scoala, pe servetele…si drept cireasa de pe tort….pe sani :)…si boy…ce-mi mai tremurau mainile :).

Pentru mine faptul ca eram recunoscut si abordat a fost un lucru care m-a ajutat destul de mult. De felul meu am fost in scoala generala o persoana destul de timida, care ma simteam in largul meu doar intr-un anumit grup. Toata aceasta atentie care se indrepta acum asupra mea mi-a dat curajul necesar sa-mi conturez o personalitate care m-a ajutat foarte mult atat pe plan personal cat si pe plan profesional pana in acest moment. Totul devenise foarte simplu…fetele faceau intotdeauna primul pas (deh…doar eu eram vedeta :) ) si asta m-a facut sa scap usor, usor de timiditate. Nu mi s-a urcat niciodata la cap, insa a existat intotdeauna acel sentiment de extrema satisfactie ca eu “fac jocurile”. Imi placea foarte mult sa fiu in centrul atentiei si imi placea sa mi se recunoasca meritele. Ascultam in acea vreme Vacanta Mare (cu Dan Sava – adevarata Vacanta Mare din punctul meu de vedere) si aveau multe poante foarte funny, replici taioase pe care le retineam fara nici un efort si le foloseam mai departe. Atat eu cat si Florin ne dezvoltaseram un limbaj al nostru bazat pe poantele celor de la Vacanta Mare astfel incat distractia era maxima atunci cand incepeam sa facem misto sau sa ne legam de expresii uzuale care puteau avea alt inteles (ex: m-am sculat de dimineata/ pe unde o iei … :) – copilarii). Era caterinca maxima atunci cand eram amandoi inainte sau dupa vreun recital si veneau fete la masa noastra sa ne dea ceva de baut sau pur si simplu sa stea de vorba cu noi.

Tot in acest final de an ’96 i-am cunoscut pe Dan Mihalteanu si Cristi Marinita (patronul respectiv DJ-ul de la Disco Beverly Hills) cu care am avut o colaborare frumoasa. Datorita faptului ca am avut cateva recitaluri la baluri ale bobocilor care au avut loc in BH, am intrat in vorba cu Dan si Cristi si astfel am reusit sa “negociem” organizarea primului concert A.F. Project in toata regula. Cu alte cuvinte, Dan ne-a permis sa folosim atat locatia (discoteca) cat si echipamentul audio fara a pretinde nici un cost. Ne-a pus la dispozitie si biletele de intrare (la al caror pret initial am adaugat si noi partea noastra). Am impanzit orasul si liceele cu afise A4 prin care anuntam marele eveniment, promo-uri pe radio si chiar un mini articol in “Opinia Publica” cu o saptamana inainte de show. Roxana, pe langa faptul ca avea aparitii in emisiuni la Radio Voces Campi, era implicata si intr-o emisiune pentru tineri la unul din posturile locale de TV prin cablu, Solpress. Astfel ne-am facut putina publicitate si pe tv si chiar am reusit sa si filmam showul. Asadar vine ziua concertului, Vineri, 13 Decembrie 1996 – fara surpriza faptul ca s-a depasit numarul biletelor vandute comparativ cu o zi normala de vineri de discoteca. Iata-ne la primul concert organizat de noi…ora 22:00, Cristi ne anunta intrarea in scena. Lumea, printre care multe fete cunoscute pe care le vazusem si la alte recitaluri de pe la baluri, era nerabdatoare. In public erau si parintii nostri, cei mai abitir critici de altfel. Cu o costumatie neinspirata :) pentru tipul de muzica pe care-l abordam ne-am facut aparitia pe beat. Din cauza faptului ca aveam microfoane cu fir (nici acela prea lung) eram destul de tintiti in loc, fara posibilitate de o miscare scenica deosebita (nu ca am fi avut cine stie ce show scenic dar macar era bine daca aveam ceva mai multa libertate de miscare). Si un lucru foarte important: showul a fost 100% live din punct de vedere vocal, pentru ca altfel puteam scoate firele microfoanelor si sa ne desfasuram in voie. Dar intentia noastra a fost sa cantam live. Bineinteles ca asta a fost cu doua taisuri intrucat volumele vocilor cu cel al negativelor nu au fost intotdeauna reglate cum trebuie, ba chiar la unele piese negativul se auzea mult prea tare. La unele piesele publicul a reactionat super, cantand chiar impreuna cu noi refrenele, la altele ne-au cam taxat intrucat, live fiind, piesele sunau destul de departe cu ceea ce erau obisnuiti de pe radio. Am facut si cateva greseli, in special Roxana :) care a uitat de cateva ori momentul in care era randul ei sa intre – n-o sa uit felul in care se uita putin speriata catre mine de fiecare data cand se intampla asta :). Nu a fost cel mai reusit show dar per ansamblu a fost ok pana la urma. Florin a fost vadit afectat de faptul ca nu iesise asa cum ne-am fi asteptat si asta s-a vazut atat in atitudinea din timpul showului cat si la interviul de dupa show. Eu de felul meu sunt o persoana realista, cu tente de optimism mai degraba decat de pesimism. Am stiut ca era loc de mult mai bine insa nu am lasat nici o clipa sa se vada acest lucru…ei dar hai sa nu mai lungim vorba…aveti mai jos cateva fragmente din showul cu pricina :) :

A.F. Project – Live la Disco Beverly Hills 13 Decembrie 1996

Si asa ia final episodul 4 din povestea A.F. Project, si odata cu el si anul 1996.

Din episoadele viitoare: cu cat mai multi cu atat mai bine :); in sfarsit muzica proprie; inregistrari Bucuresti; show-uri la Teatru; – toate la timpul lor :)…pana data viitoare: Take care!