De cand sunt mama x 2, serile sunt foarte interesante. Sunt dati cand ma simt descurajata, imi vine sa ma bag sub plapuma si sa raman acolo, sunt seri cand sunt asa de obosita ca imi vine sa adorm inaintea copiilor, dar de cele mai multe ori, e chiar fun.

Daria (7 luni, o amigdalita urata si doi dinti care ne terorizeaza) se agata cu disperare de tricoul meu. O ridic in brate si imi prinde fata in manutele ei grase si si-o lipeste de fatuca ei. Niste ochi mari albastri, incadrati de gene lungi si negre ma analizeaza atent. Are un obicei sa isi muste buza de jos, si asta o face cu atat mai dragalasa. Un zambet larg si stirb (inca) ii lumineaza fata. Incordeaza picioarele si vrea sa se ridice.

Pe holul de la intrare se aude vanzoleala. Niste batai timide fac usa de metal sa rasune. “Cine e acasaaaaaa?”. Daria incepe sa chiuie de fericire. A venit teroristul cel mare (Vic, 5 ani si 5 luni). Deschid usa si niste ochi verzi stralucind nevionvati ma tinutiesc de la intrare. Un ciuf dezordonat incadreaza un zambet larg care imi face inima sa se topeasca de fiecare data. Musai trebuie sa ne tundem saptamana asta. “Maaamiiii, vesti buneeee. Nu am facut nimic rau azi”. “Super”. Tati e in spate, cu mainile incarcate de bagaje. Tati se pare ca mereu are bagaje de cand e tatic. Apucam sa ne furam un pupic, dar doar atat pentru ca Victor e nerabdator sa imi povesteasca despre dinozauri. Se descalta in graba, arunca geaca cat colo si fuge la baie. In timp ce face pipi ma striga “Mami, am vesti. Si de data asta nu sunt foarte buneeee. Vineri trece un meteorit pe langa Pamant, si o sa fie foarte aproape. Ce ne facem?”. Nimic, nu facem nimic. Dupa ce se spala incepe interogatoriul. “Ce imi gatesti aaaazi?”. Uite, avem asta. “Eu vreau paine cu gem rosu. Imi faaaci?” “Nu mai are mami gem rosu. Va tb sa mancam asta”. “Da’ de ce nu cumperi?”.

Daria e fascinata. A uitat si de maraiala de la febra, de durerea de dinti. Il priveste cu atentie pe fratiorul cel mare si ii vaneaza un pic de atentie. El e de neinduplecat. E extrem de ocupat. Dupa ce imi povesteste de ziua lui, isi scoate toti dinozaurii si mi-i prezinta pe fiecare. “Acesta e un tyranosaurus. Este carnivooor. Si este super extra mega fioros”. Il ascult fascinata de cat de frumos si corect imi prezinta informatiile. “Si acesta este un ierbozaurus. Este ierbivor. Observa ca are cate 4 degete la picioareee” “Vic, dar sigur il cheama ierbozaurus?” “Nu, mami, dar nu stiu cum il cheama. Ne imaginam, da?”. Il cautam pe google. Are un nume urat si greu de pronuntat. Ierbozaurus ramane. Observ pentru a nu stiu cata oara ca un fel taraganat de a vorbi, de parca fiecare fraza are un semn de intrebare la final. Zambesc.

Tati vine si preia bebelusul. Ea e extrem de nemultumita ca s-a prezentat nebarbierit, dar il intampina vesela. Incepe analiza. Tras de nas, de barba, de par, de sprancene. Da, e tot tati. Eu ii pregatesc teroristului cina. Paine cu branza. Ma mai intreaba de gem, dar eu insist sa manance ce avem. Dupa 4 felii, mai vrea. Vic, ai mancat destul de mult, hai mai bine sa mancam un iaurt” “Tu vrei sa mor de foameee?” Urmeaza baia. Isi ia toate jucariile in cada. Eu ma ocup de Daria din ce in ce mai maraita. Timpul sa il parcam in pat pe cel mare. Apa.. checked. Magarii… checked. Citim o poveste. Mai citim una. Invelim copilul, pupicul de noapte buna. Ma bag la dus. Nici nu vine apa calda bine, ca se bate la usa. Vic really needs to go. Number 2. Inchid apa, ma acopar cu prosopul si il las sa isi vada de treaba. “Da’ tu ce faci acolo?” “Dus” “Cu prosopuuul? Eu nu fac cu prosopul”. A terminat. Raman singura in baie dar mai astept cateva secunde ca poate mai are treaba si a uitat. Nu, e liniste pe frontul de vest.

Cand ies ma asteapta tati sa o preiau pe Daria care adormise. O duc in patut. Cum o asez, radarul intra in functiune si ochii mari albastri stralucesc in semiintuneric. Ma intorc si vad si ochii verzi care ma fixau de sub patura. O mangai pe Daria cu mana stanga, pe Vic cu cea dreapta. El se ghemotoceste in bratele mele si incepe cu indicatiile. “Aici ma mangai ca imi place mai mult” “Poti sa ma mangai cu urechile magarusului?” “Imi place cand imi desenezi pe spateee”. Stop. “Hai, culcarea. Maine ne trezim devreme”. “Dar de ce trebuie?”. Daria se ridica in fund si ne priveste peste zabrelele patutului. “Mami, poate sa stea cu noi in pat? Te rooooog.” Stam toti 4 in pat si noi parintii urmarim cum ghemotoacele isi exprima dragostea. Vic o mangaie bland pe cele 3 fire de par. Daria il prinde de nas si trage tare. Apoi rad. Uf, asa nu ajungem nicaieri. Dupa 20 de min, o iau pe Daria in sufragerie si las teroristul sa adoarma neperturbat de tentatii externe. Din sufragerie il aud cantand cantecele de la serbarea de 8 martie.

Daria este treaza si perfect alerta. Se anunta o noapte luuuuunga.