Ultima zi oficiala de iarna… let me hear you all scream with me: “Hooray”!!!
Sa intram in paine, ca asa ne sade cel mai bine. Eu vreau sa stie copiii mei ca sunt iubiti. Mai presus de orice, oricine, noi parintii lor, ii iubim si suntem alaturi de ei de-a lungul drumului pe care il au de parcurs. La inceput in brate, apoi de manuta, apoi suspinand cand se aventureaza prima data pe tobogan, sau in prima zi de scoala sau de gradi, sau cand sufera prima data din iubire. Zambetele si fericirea lor sunt ca aerul pentru noi si vom face tot ce ne sta in putiinta sa le vedem zilnic.
Iar drumul, desi al lor, il vor parcurge mereu cu noi alaturi, chiar si cand il parcurg singuri. Sper ca alegerile lor, bune sau rele, sa faca din calatorie un drum pe cinste. Greseli facem toti, de rautate si ipocrizie, prostie si inimi frante nu e scutit nimeni. Dar indiferent cat de jos au cazut, vreau ca ei sa stie ca se pot ridica si merge inainte cu capul sus, pentru ca noi suntem alaturi de ei.
Si, ca sa nu uit (IAR), pentru saptamana mea tema ar fi – Daca s-ar face un film despre viata ta, care ar fi main theme-ul? Pam pam.