De doua nopti visez destul de urat. Nu pot sa le numesc cosmaruri, ar fi prea mult spus. Visul de luni noaptea este destul de ambiguu, nu mai retin foarte multe aspecte decat un sentiment foarte pregnant de frica. In schimb visul de aseara il stiu pentru ca il constientizam inca din timpul cand se intampla. Daca visul de luni a fost dominat de frica, cel de aseara a fost pur si simplu un sentiment adanc de dezamagire. Nici luni si nici aseara nu am recunoscut persoanele din vis, exceptie una singura, o fosta colega de facultate, dar nu de clasa, o persoana pe care de altfel nici nu am mai vazut-o de cand am terminat, nici nu am comunicat cu ea in vreun fel…foarte ciudat. Nu vreau sa detaliez pentru ca multe detalii nu ar avea sens sau noima (se mai intampla in vise) stiu doar ca la un moment dat persoana in care aveam cea mai mare incredere m-a impuscat cu o arma care tragea cu bile negre, de dimensiunea bobului de strugure, pline cu cerneala neagra. Trei focuri, toate in dreptul inimii. Cerneala respectiva simteam cum se scurge in mine si paralizeaza tot in afara de ceea ce simteam. Retin foarte viu durerea si uimirea pe care o aveam in vis ca a putut face asa ceva. Si mai stiu ca incercam sa ii gasesc tot felul de scuze pentru acest lucru si gaseam oarecum liniste in faptul ca macar a facut-o in fata si nu pe la spate (nu va ganditi la prostii 
). Apoi nu pot uita sentimentul de dezamagire cand alte trei persoane din vis, pe care le credeam prietene, nu au facut nimic sa ma ajute. Se pare ca daca intr-o ora imi era administrat un ser atunci imi puteam reveni insa daca trecea mai mult de o ora atunci efectele erau permanente. Rand pe rand, trei persoane pe care le consideram prietene, 2 baieti si o fata (inca odata nu recunosteam pe nimeni dar imi erau foarte familiare sentimentele fata de ele) au trecut pe langa mine si imi ziceau senin ca nu ma pot ajuta intrucat trebuie sa mearga fie sa-si spele masina, fie la un film, fie sa duca gunoiul…scuze idioate de acest gen. Si mai stiu ca atunci cand credeam ca nu am pe nimeni langa mine, fosta colega de facultate (de care va spuneam mai sus) s-a asezat langa mine (eram intins intr-o iarba de un verde ireal si privind spre cer) si desi nu avea serul care ma putea vindeca, pur si simplu statea langa mine, ma mangaia pe frunte si imi canta. Si simteam un sentiment de liniste cum ma invaluia…iar apoi m-am trezit. Sentimentul de durere, uimire si dezamagire erau insa la fel de vii…dar aveam bratul Danielei in jurul meu asa ca am inchis ochii si am adormit linistit insa cu gandul de a retine ceea ce am visat.
Dupa visul de aseara m-am gandit ca ar fi mai bine sa caut o piesa legata de vise (si as fi avut de unde alege…poate alta data) dar ceea ce alesesem deja de ieri parea sa aiba mai mult sens. Sunt o persoana care viseaza non stop. Si nu ma refer doar la visele din somn, ci si la celelalte tipuri de vise…aspiratiile. Visez cu ochii deschisi, cu ochii inchisi, visez oricand si la orice si am avut norocul de cele mai multe ori sa-mi transform visele in realitate. Imi voi urma intotdeauna visele, am resursele si puterea necesara de a le transforma. Cu toate astea unele sunt si vor ramane doar atat. Importatnt e sa stii sa le diferentiezi pentru ca altfel nu numai ca nu le vei putea transforma dar te vor transforma ele pe tine
So I sit on this table for one I won’t go till they tell me to leave Why’d they teach me to follow my dreams When dreams are all they can be? (Passenger – Table for One)
Dar hai ca v-am plictisit destul cu vise si visuri trec la piesa zilei de azi. Fara a avea o legatura directa cu visul, mai ales ca stiu de ieri ce piesa vroiam sa pun, este o melodie trista, pe versurile poetului George Tarnea – Scrisoare de ramas bun. Sincer sa fiu, habar n-aveam ca versurile sunt ale lui George Tarnea pana acum cateva zile cand am vazut pe facebook o imagine cu poezia. Am citit versurile si imi pareau foarte cunoscute, atat de cunoscute incat am mers la sigur si am deschis you tube si am cautat: Pasarea Colibri – Scrisoare de ramas bun.
Pasarea Colibri – Scrisoare de ramas bun
Iubito cata lume intre noi, Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut, Cate zapezi pe buze ne-au crescut Asculta-ma si lasa-ma sa strig, Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit Cine-a iubit frumos, cine-a gresit Cine-a iubit, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas Cine-a plecat din joc cine-a ramas Cine si-a smuls peretii rand pe rand Cine s-a intors mereu cu ziua in gand Cine-a pierdut si cine-a castigat De toate-nlantuit sau dezlegat Cine-a crezut mai mult in celalalt Sub cerul prea strain sau prea inalt Sub cerul prea strain si-nalt
Iubito cata lume intre noi Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut Cate zapezi pe buze ne-au crescut Cand am sa uit cum suna glasul tau Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau Si cum sa pot sub stele innopta Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta Nu simt ce-nseamna umbra ta
Iubito cata lume intre noi Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut Cate zapezi pe buze ne-au crescut Asculta-ma si lasa-ma sa strig Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit Cine-a iubit frumos, cine-a gresit, Cine-a iubit, cine-a gresit
Numaratori de ploi de doi in doi Iubito cata lume intre noi Numaratori de ploi de doi in doi Iubito cata lume intre noï