CHAPTER 1 – THE BEGINNING

Eeeiii dragii mosului…a trecut ceva timp de cand am mai postat ceva. Dar astazi este cazul. De ce? Ei bine fiindca in ziua de 4 Mai, exact acum 16 ani (o jumatate de viata de om…cel putin a mea :)) se nastea un proiect foarte drag mie si aproape de sufletul meu A.F. Project. Pentru cine nu cunoaste “fenomenul” este greu de explicat: o trupa de muzica dance in 1996, intr-un oras mic, uitat de lume (a se citi Calarasi), cu negative de la trupe din afara, cu versuri ce pot parea puerile privite acum dar atat de “adevarate” pentru niste pusti de 16-17 ani, cu inregistrari facute noaptea in studioul postului de radio local, Voces Campi (ziua erau emisiuni)…si multe, multe altele.

A.F. Project s-a nascut “oficial” pe 4 Mai 1996 insa ideea exista de cel putin 2 ani, de prin 1993-1994, cand ascultam DJ Bobo cu Somebody Dance With Me si Everybody impreuna cu prietenul meu Florin (Reno) Dragostin, la bunici la tara, pe un casetofon Sony si “scriam” un album in acest trend. Nu s-a concretizat nimic in aceasta formula deoarece eu eram din Calarasi iar Florin din Bucuresti si era destul de greu (sa va reamintesc ca nici macar nu existau telefoane mobile in acele vremuri, cele mai “moderne” computere erau HC 91 cu celebrele jocuri pe casete, cine avea CD player era smecher (eu nu aveam), internet – nici nu mai vorbesc).

Niste linii melodice “complexe” create pe o “super” clapa FIRST si versuri “mature” despre dragoste, pescuit, muzica si dans (pasiunile unor copii de 13 ani). Marturia existentei proiectului A.F. se gasea si pe bancile din Scoala generala nr 5, de prin clasa a VI-VIII (pe colegul meu de banca Gabi Aiojoaiei l-am tampit de cate ori ii povesteam ce melodii am mai scris eu si ce “vedeta” voi fi).

Timpul trecu’…se termina scoala generala, am ajuns la liceu, clasa a IX-a, Filologie, Mihai Eminescu. Muzica era in continuare marea mea pasiune si-mi aduc aminte cu drag cum toata alocatia si banii pe care-i strangeam se duceau imediat in casetele de la Epsilon (Costica Preda). Inca le am, 300 si ceva de casete stau acasa la ai mei, aliniate ca la muzeu.

Prin martie, cu ocazia majoratului baiatului nasilor mei de botez, Florin Roman (un alt “maniac” al muzicii, ca si mine de altfel) am inceput sa ne “duelam” in piese…care sunt mai tari si care suna mai bine. N-a durat foarte mult pana sa realizam ca ne aflam pe aceeasi lungime de unda in ceea ce priveste stilul muzical care ne place si am zis sa incercam sa ne facem o trupa…dar ce nume sa-i punem ???? Well…A.F. Project came natural. De ce? Pentru ca numele lui era tot Florin (ca al prietenului meu din Bucuresti), iar A si F nu erau altceva decat initialele noastre: Adi si Florin. Proiectul lui Adi si Florin (chichita era ca in engleza il citeam pe F – Fee – si consideram acest lucru o licenta artistica pentru ca noua ne placea cum suna asa si nu ne pasa ca nu avea o logica :) )

Revenind…chiar daca ne placea acelasi stil (eurodance) aveam trupe favorite diferite. Lui Florin ii placea Masterboy, Dr. Alban (ceea ce insemna parti de rap din linii mai simple, cu mai putina “turuiala” pe beat), mie imi placea Fun Factory, DJ Bobo (portiuni de rap cu versuri mai lungi, inghesuite pe beat, sa dea impresia de rapiditate). Din nou o potrivire perfecta, portiunile de rap imbinandu-se astfel super bine. Florin avea deja 18 ani deci avea vocea formata, un ton mai grav; eu, la 16 ani, aveam vocea in formare, mai “alto” – o discrepanta care iar se potrivea super bine.

Buuun… Bine, bine -aveam nume de trupa dar nu aveam piese. Si aici intra Florin in schema…vine cu propunerea a 2 piese (ambele instrumentale). Nu aveam situatia financiara sa ne compunem singuri piesele intrucat nici unul dintre noi nu avea parinti bancheri :), asa ca am facut “the next best thing”: am luat piese instrumentale ale unor trupe sau muzicieni de afara si am facut versuri pentru ele. Era clar ca asta era pentru noi o pasiune si nu ne gandeam noi la drepturi de autor intrucat nu consideram ca facem asta pentru bani. Vroiam doar sa cantam si sa ne facem cunoscuti. Revenind la cele 2 piese…au fost 2 genuri total diferite – un euro-trance si un slow ambiental – respectiv Status – Break the silence si Kitaro – Dance of Sarasvati. Florin a venit si cu versurile pentru piesa eurotrance care avea sa devina Everything will be alright in timp ce eu am scris versurile pentru slow, ce avea sa devina “Stay with me”.

Si am reusit relativ repede sa “facem ochi”, atat de repede incat nici macar nu am apucat sa inregistram piesele. Intrucat eram pe final de an scoalar, era vremea balurilor. Florin a reusit destul de repede sa “ne faca rost” de o prima aparitie la balul liceului unde invata el (Economic), la disco “Capitol”, unde am cantat Everything will be alright pe un singur microfon, doi insi, pasandu-l de la unul la celalalt. Chiar daca a existat acest impediment, rezultatul a fost super. Am fost primiti foarte bine. Nu mai existase asa ceva in oras pana la acel moment (cel putin acest gen de muzica). Asta se intampla pe 24 Aprilie. Vazand noi “succesul enorm” de care ne-am bucurat am decis ca e vremea sa inregistram…dar unde?

Si aici intra in schema postul de radio local, Voces Campi, unde am intalnit super oameni, si ei la inceput de drum (se infiintase in 1993, cu doar 3 ani in urma). Am avut intrare din 2 parti – una Florin, care stia pe unul dintre realizatori (Adina Voicu – Dumnezeu s-o odihneasca, plecata prea devreme dintre noi) si a doua eu, care eram deja “vedeta”, participand la zeci (daca nu sute) de concursuri muzicale si castigand foarte multe dintre ele (la emisiuni de genul Tinerama, Top Radio Voces Campi a Annei Mariei Gonciu si a lui Nicu Stamate, Tutti Frutti si Caleidoscop ale lui Sorin Danciu). Asa ca am mers sa ne incercam norocul si am gasit dupa cum mentionam mai sus oameni foarte deschisi si prietenosi care ne-au sustinut cum au putut mai bine, fara sa pretinda ceva in schimb. Si asa l-am cunoscut pe Iulian Iordache, omul de la sunet, care a vazut in ceea ce vroiam noi sa facem o provocare si “s-a bagat”. Si de-a lungul timpului si-a dedicat timp, nervi, par, nopti ca sa fie totul bine …dar asta e o alta mancare de peste pe care o s-o povestesc in alt post.

Si am stabilit ca trebuie sa inregistram o piesa…dar pentru ca avea sa fie data pe radio ne-am gandit sa fie piesa slow-ambiental – Stay with me – intrucat putea avea priza si la alte varste (nu doar liceeni – desi nu stiu sincer de ce ne-ar fi interesat asa ceva in acel moment). Zis si facut – aveam piesa, aveam versuri dar nu avea cine sa cante…pentru ca vedeti voi, spre deosebirile de piesele eurodance – trance – disco -electronic – unde partile de rap insemnau o buna parte din acestea, in Stay with me nu prea mergea rap, deh mai greu la 60-70 bpm si cu linie melodica de gen. Dar trebuia sa ne bagam si noi cumva asa ca am inventat stilul A.F. Project, care personal nu l-am intalnit pana atunci la nici o trupa din Romania, iar pe afara poate destul de rar. In ce consta asta? Piesele slow, marea majoritate, incepeau cu o portiune soptita, plina de sentiment, continuau cu strofe si refrene cantate iar intre acestea, din nou o parte vorbita – nu e cine stie ce smecherie dar chiar avea sens si se potrivea (atat la Stay with me cat si la alte piese slow ce urmau sa vina). Bine, bine dar cine canta strofele si refrenul? Cum cine…Nicoleta! O tipa pe care o cunostea Florin (chiar nu mai retin de unde) aa…si Dana, o prietena de-a Nicoletei. Din moment ce ne grabeam, nu am stat sa cautam cele mai bune voci (fetele erau ok dar nu erau chiar ceea ce asteptam noi…dar pentru moment era de ajuns). Si asa am ajuns la Radio Voces Campi sa inregistram Stay with me. Cum? Simplu – nu exista calculator – ci doar un deck, un cd si un mag. Noi negativul il aveam pe caseta…am pus caseta in deck si am inregistrat real time pe magnetofon piesa, bineinteles cu un mic reverb si delay pe voci. Simplu nu? :))) A iesit binisor (pentru modul in care s-a facut inregistrarea, viteza cu care s-a intamplat). Atentie…tot acest proces – gasitul fetelor, repetitii, inregistrari s-a intamplat intr-o saptamana. Asadar, in acel moment A.F. Project insemna Adi si Florin iar fetele nu erau altceva decat colaboratoare pentru piesa Stay with me.

Si a sosit 4 Mai 1996, invitati in direct la Radio Voces Campi, emisiunea Mini Maxi Mozaic realizata de Adina Voicu, A.F. Project lansa in eter prima piesa: Stay With Me

Ei dar ce sa va spun eu de interviu…mai bine il ascultati singuri (well da…maniacul din mine a pastrat pe casete tot ce se putea pastra…acum faceti si voi abstractie de “deci” – eram si noi la inceput)

04 Mai 1996 – A.F. Project-debut la emisiunea Mini Maxi Mozaic a Adinei Voicu

Si piesa (este inregistrata de pe caseta, suna putin cam galgait si inca odata, era 1996, inregistrarile facute real time – de aici si micile parti aritmice din partea fetelor care erau prima oara intr-un studio la mai putin de o saptamana de cand auzisera prima data piesa; versurile au si ele cateva expresii care nu prea au legatura cu engleza dar asta e)

A.F. Project – Stay with Me

Va urma!