Am mai spus-o de multe ori, imi place ploaia. Nu si atunci cand imi strica planurile dar acum nu e cazul de asa ceva. Acum ploua si imi place sa privesc de la fereastra cerul gri si cumva intru intr-o stare de melancolie, de dor…un dor greu dar frumos. Vad oamenii cum se grabesc, cum tin umbrelele indarjiti si se “strecoara” printre stropii reci, marind pasul catre nicaieri sau cel putin catre nicaieri important. Eu nu fug de ploaie, mai degraba fug in ploaie. Si o las sa ma atinga, sa ma simta, sa ma stinga. Ploua…ploaie de duminica…de septembrie.