O zi de pomina

Acum cand scriu aceste randuri mai sunt doar cateva ore pana cand plec spre mare. Costinesti, my love, here I come! Dar sa nu ne indepartam de la subiect. Mi-am amanat cu o zi plecarea spre mare pentru a mi-o petrece cu “fratii” mei la un gratar: Claudiu, Costin, Mihai si Paul, bineinteles insotiti de jumatatile noastre mai bune si chiar de ultimul membru din “familia” noastra. Nimic deosebit pana aici…nici macar faptul ca pentru a suta oara nu mi-a pasat de prognoza meteo care anunta thunderstorms. Nu de alta dar daca mi-as face planuri dupa vreme… Buuuun…ne intalnim noi dis de dimineata, pe la 10 fara un sfert, pregatiti, berica la rece pusa de cu seara, intram in macelarie sa luam carnea. Hmmm…de care sa luam? Pastrama, ceafa, cotlet, scaricica? Micii sunt nelipsiti. Dupa ce ma ciondanesc putin cu Mihai in fata vanzatoarelor plictisite si spre deliciul lui Claudiu, ne hotaram in sfarsit la ceafa condimentata deja (si acum pot sa spun ca a fost o alegere a dracului de buna si ma felicit pentru asta ). Luam si painea, mustar, cateva pungi de seminte, o punga de carbuni si hai…spre locul nostru.

Si de aici incepe veselia. 3 masini…Mihai si Amalia fac liniuta pe pod…Mihai castiga…daca era Claudiu la volan cred ca altfel era situatia. Ajugem la balastiera si cand sa intram spre drumul spre Dunare…na boala…bariera. De unde dracu a aparut si asta? Acum o luna nu era. Injuraturi de mame, de sfinti, de morti. Nu e sarbatoare asa ca avem voie :). Incercam sa miscam putin bariera. Statiunea din Croatia…nu merge! Hai dincolo…la intrarea pe pod. Era deja 11 fara un sfert. Facem calea-ntoarsa…pe bancheta din spate Dana cu minunea ei de 4 luni in brate sunt in lumea lor. Aia mica doarme leganata de gropile de pe drumul forestier catre Dunare. Ajungem la celalalt loc…hmmm…pe-aici nu mai recunoastem nimic…n-am fost de cativa ani. Gasim pe cineva acolo si-l intrebam daca avem cum sa intram langa apa. Omu’ incearca sa vorbeasca dar Mihai il intrerupe de vreo 3-4 ori…mai avea putin si si-o lua :). In fine…aflam noi de un drum minune care duce intr-un loc super…naspa. Asa s-a dovedit…mal inalt, fara adapost, doi pomi infipti din greseala in mal. Sfatul batranilor…ce facem? E 11 si un sfert. Luam iar la rand pomelnicul: sfinti, mame, morti. Hai inapoi la balastiera. Lasam masinile la bariera si mergem pe jos pana gasim un loc bun…sunt destule. Unanimitate…desi Claudiu cam scrasneste din dinti…nu prea-i place sa mearga pe jos. Am ajuns din nou la bariera. Ne dam jos si incepem sa scoatem bagajele: gratarul, 7 scaune, o lada frigorifica imensa, o punga de carbuni, inca vreo 2 sacose cu mancare si suc, inca vre-o doua cu paturi, castroane si ceva tacamuri. Pareau mai putine la inceput. Eu ma inham impreuna cu Mihai la lada…acolo avem cel mai de pret lucru: berea! Nu trebuie lasata din ochi. Ne incarcam fiecare dupa posibilitatile fizice…Claudiu injura sacosa ca are o toarta rupta si nu poate s-o apuce calumea…si e grea cu draci. Paul face exercitii cu gratarul…incearca sa-l pasese altcuiva…ia Paula grillul. Daniela are 2 scaune, o geanta si inca vreo 2 plase. Dana o are pe-aia mica…Costin n-o scapa din ochi. O are si el pe-aia mica…chitara. In fine…mergem cam 200 de metri. Mihai gafaie. Schimbam mainile…mai mergem inca vreo 100 de m. Mihai lasa lada si declara: aici ramanem. Am mers destul…uite acolo facem gratar, acolo putem sa stam ca pare putin mai adapost. Eu, ca intotdeauna, soacra. Cum sa fie adapost daca sunt pomii la fel de desi ca in magazine? Si la apa nici nu putem sa ajungem. E un loc de cacao. Toti ceilalti nemaiavand chef sa mearga ii tin isonul lui Mihai. Noroc cu Claudiu…stie el ca in mine trebuie sa aiba incredere. Il iau si plecam putin mai departe…fara bagaje. Peste 50 de metri am dat de paradis…Incep sa ma dau mare ca noroc cu mine. Potecuta lina catre apa, un mic luminis cu adapost unde pot sta fetele cu aia mica, perfect. Hai dupa restu..ri. Am ajuns la ei…sperau sa nu fi gasit nimic. Offf…iar trebuie sa luam bagajele. Hai ma ca sunt doar 50 de metri. Carcoteli…pomelnice dar na ca am ajuns. Se mai calmeaza oamenii. Vad ca locul e bun. Le propun sa imi faca statuie, nu de alta dar am vazut ca se poarta :). Claudiu face plecaciuni: “Multumim Adi!”. Desfacem scaunele, ne asezam si scoatem la aer vedeta: CIUC RADLER. Cel mai bun suc cu alcool pe care l-am baut. 2 beri de caciula in maxim 10 minute. Costin, ca niciodata trece pe bere “adevarata”. Isi toarna tacticos din doza intr-un paharel de 100 de ml de plastic…mai mult de jumate e doar spuma. Face mai mult scurta la mana. “Ce vrei ma…nu pot sa beau din cutie…imi sta in gat”. De sus fetele incep: “Ne e foame”. Raspunsul nostru: “Naspa. Acum ne relaxam…peste vreo 10 minute”. Nemultumire in tabara feminina. Coafura rezista. Mai scoatem cate o bere. 10 minute fix pe ceas…”gata…au trecut 10 minute…faceti gratarul?”. “Da…peste 10 minute”. Daniela ma ia la sentiment…ca ea tre sa plece pe la 2 jumate ca are programare la epilat (v-am zis ca azi plec la mare). Functioneaza…fetele chicotesc. Mai desfacem o bere si ne ocupam de foc…cam greu. Cine a pupat tiganca? Probabil Paul. Se pare ca nu. Claudiu vine cu inovatii si reuseste o mica minune. Ne ajuta si vantul. Peste Dunare…la bulgari cerul e negru. Cred ca ploua de rupe norii. “Lasa ma ca la noi nu ploua”. Ne mai tragem si in poze, mai punem carbuni, mai bem o bere. Punem carnea, mai radem, mai bem o bere. Belea carnea…condimentata tocmai bine. Radem, glumim, nu parasim incinta. Unii mai mult ca altii. Paul se uita atent la foc sa nu se stinga…totul e in privire, sa nu-l deranjam. Scoatem carnea, punem micii, mai bem o bere. Repetam povesti de demult…pe care oricum le spunem aproape de fiecare data cand ne vedem. E amuzant de fiecare data. Mihai e in centrul atentiei…a salvat de la inec pe cel putin 70% dintre noi. Cu mine cred ca regreta. Costin ne descrie o imagine cu mine cu plete pana la umar, ude, plesnind apa. Punem si paine pe gratar. Intre timp am devorat carnea. Era cam 2 si ceva. Cerul din ce in ce mai negru…fulgere cu tunete indepartate. “Lasa ma ca nu ploua…am vazut eu pe site-ul ala beton ca o sa fie doar light showers”. S-a facut 2 jumate…Daniela pleca spre epilat. Dana cu aia mica a plecat si ea. Ramanem noi baietii pe metereze cu Amalia si Paula. Facem poze…in principal la cer. Costin scoate chitara. Incepe sa zdrangane. Eeeehh…ne-a lipsit in balta anu’ asta…dar deh…e omu’ tatic acum. Poate la anu’. La bulgari totul era din ce in ce mai negru. Scot si eu telefonul…mai fac o poza doua. Filmez. Costin canta Hotel Cismigiu. Noi il acompaniem.

2 minute dupa finalul cantecului incepe altul…Ploaia. Cum cine canta? Norii…Marfaaaaa! Primul lucru pe care-l fac, imi dau jos tricoul. Intr-un minut deja ploua cu galeata. Paul a aruncat jarul din gratar si a spalat rapid gratarul. Am strans gunoiul repede. Am bagat in lada frigorifica ce mai ramasese (oricum nu prea multe). Mamaaaa cum ploua. Imi infasor telefonul cu tricoul si-l bag in lada frigorifica…buna idee! In 5 minute era totul strans. Noi uzi fleasca. Hai la masini…ramasesera doar 2. Deja erau lacuri prin padure, pantalonii mi se imbuibasera de apa si cadeau de pe mine…norc ca aveam slipul pe mine. Au inceput comentariile: “Nu ploua huh?” “Light showers nu?” “50 de metri ziceai”. I love it. E super. Ploua torential dar ploaia e calda. Imi place. Oare chitara lu’ Costin o fi in regula? Cam in 10-15 minute am ajuns la masini. Hai sa facem o poza baaaa. (a facut Mihai cu telefonul, pana la inchiderea editiei nu le-am primit…vor fi publicate ulterior ). Hai sa mergem, cum bagam bagajele ca nu prea avem loc? Luam lada in spate si Paul sta cu picioarele incolacite in jurul ei. Gratarul e noua prietena a lui Costin. De fapt e cu doua ca are si chitara. Plecam…tre’ sa trecem pe la fiecare sa-i lasam. Afara ploua in continuare cu galeata. Paul ne serveste: “Trebuia sa mai stam”. Il aprob. A fost belea…un gratar de care o sa ne aducem cu siguranta aminte mult timp de-acum inainte.

PS: mi-am mai adus aminte de ceva ce omisesem initial…cand ne-am intors la balastiera a doua oara, exact cand sa opreasca masina Claudiu a reusit sa ridice o pietricica fix in parbrizul lui Mihai lasandu-i o cicatrice de toata frumusetea…asta ca sa fie totul ok

[Show slideshow]